De ce nu imi semnez fotografiile niciodata? Cred ca este o alegere pe care am luat-o de pe la inceputuri.
Dupa ce mi-am cumparat aparatul visurilor mele incadrat in bugetul realitatii mele, am iesit sa fac poze. La orice! Pisic dormind? Artistic, merita o poza! Luminite pe bulevard? Maiestrie! Doua poze! Evident, toate aceste „opere de arta” purtau o semnatura chinuita, un logo hieroglific afisat intr-un colt, cum mai vazusem eu la altii. Ma facea sa ma simt mandra? Nu. Semnatura aia nu dadea valoare, nu imbunatatea nimic. Asa ca m-am intrebat de ce se pune semnatura aia. Ca sa stie privitorii cine este autorul fotografiei? Sa nu o „fure” altcineva, dandu-se drept creatorul maretei poze?
Ei bine, oricine are instalat Photoshop poate scoate un logo aproape de oriunde. E adevarat, am facut si eu asta (rusine mie!). Iar daca cineva ar descoperi o poza a mea prin nu stiu ce sursa si ar fi interesat de autor, m-ar gasi usor. Asadar, de ce sa mai pun o semnatura? Nu e ca si cand pisicul dormind este un tablou din categoria Mona Lisei. Daca eram un artist precum Leonardo da Vinci, poza cu pisicul dormind merita acea semnatura. Nu sunt. Asa ca mi-am pus intrebarea: „Pozele mele vor purta acea iscalitura?„. Poate. Candva. Cand voi fi un artist absolut, precum Leonardo da Vinci.
P.S.: Este o parere personala despre propriile mele creatii. 🙂